pungi si pungulite…

se pare ca am o noua obsesie. oricum, nu e ceva grav ca pe mine ma tine cam o saptamana una. si apoi e timpul alteia. dar dupa ce m-am mirat ce ar putea sa bage un barbat intr-o geanta gen sac, acum a venit timpul sa ma mir de pungi. si pungulite. si pungute. toate cu cate un nume pe ele. dar nu orice fel de nume. ca daca ar scrie popescu, ionescu sau altele de genul nu cred ca ar interesa pe nimeni (mai putin pe mine…mi-ar placea o punga cu popescu…sa simt si eu macar pentru o zi cum e sa apartii de tagma popestilor…desi nu sunt unu). nume de…firma. cum altfel?

mergand cu metroul zilnic vad numai zare, douglasi, sephore sau altele la fel (cele mai tari sunt alea cu nume de parfumuri). m-am mirat eu la inceput in tacere, dar am zis, na…fiecare cu a lui. dar apoi au inceput sa ma bantuie intrebarile. ca ma gandeam eu ca dimineatza la 8 (bine fie, la 9) cand plec eu de acasa nu prea sunt deschise magazinele. si nu prea cred ca se trezeste cineva cu noaptea in cap sa se duca la mango sa isi ia ultima chestie aparuta in materie de …ce or vinde ei acolo ca nu am intrat. dar cum curiozitatea mea e mare cand o apuca nebuniile, am inceput sa arunc ocheade in mai sus numitele pungi. sa vad si eu de ce cara cineva o punga pe care scrie un nume. si cand colo, ce sa vezi…ape, sandvisuri, mere, ziare, hartii…toate cele mai putin produsele care erau intentionate pentru respectiva punga. sau poate nu?? (daca baga la swarowski sandvisuri sa imi dea si mie cineva repede de veste ca ma duc sa le incerc).

si asa m-am dumirit eu ca romanul e probabil sarac, dar cu coada taaareee sus (nu toti, dar cred ca majoritatea). numele conteaza. pe haine, pe ochelari, pe pantofi, mai nou si pe punga in care iti duci covrigul. in mod normal, ca sa faci reclama unui produs sau unui brand iei bani. dar la noi, se pare ca inversa este adevarata. probabil ca multi (ma rog, multe, ca nu am vazut prea multi barbati cu asa ceva) cumpara orice dintr-un anumit magazin pentru biata punga. orice, care e ieftin si care incape intr-o punga medie. ca nu poti sa iei ditamai sacosa si nici una prea mica nu ar da bine, ca atunci nu se mai vede. si cum sa mai moara colegele corporatiste de invidie?

si inca odata se dovedeste ca in tara asta anormalitatea e cea care dicteaza normalitatea. din (mult prea) pacate…

unde se mananca bine?

de ceva vreme ma tot chinuie o intrebare: unde se mananca bine in bucuresti? oho, stiu ca sunt o gramada de locuri. doar ca nu le stiu eu. recunosc la mine e si o problema destul de mare cu mancare. eu (in general) mananc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc…cum zicea cineva (nu stiu cine, ca as zice). exista insa o exceptie, si anume dulciurile. o prajitura, o ciocolata, o tarta, o inghetata, o placinta…oricand, oriunde, in orice fel. nu mananc insa chiar orice contine zahar. am si eu standardele mele (desi dupa o zi obositoare, uit de ele si prima chestie dulce pe care o vad…sar pe ea si o devorez). si a doua problema ar fi ca sunt si al naiba de conservator si cum, necum, tot in locuri cunoscute ajung.

asa incat ma gandeam sa fac o recapitulare ca tot am chef sa ies pe undeva si nu imi vine nicio idee.

mici – da, buni, oricand. dar cei mai buni sunt aia de la gil. nu din restaurant (am luat ditamai tzeapa acolo), nu de la cocosatul (tzeapa si acolo ca doar sunt vecini de gard), ci aia din fata restaurantului care se fac pe gratar afara (nu stau acolo, deci nu ma plang de miros) si care se iau si se mananc in masina, in picioare sau ….unde ai chef. si cu castraveti. si cu mustar. double yummy.

sarmale – caru cu bere. acolo toate sunt bune, dar dupa cateva vizite (mai multe, asa) parca incepi sa te plictisesti. mai ales ca au si taiat portiile. dar oricum sunt bune (nu la fel ca alea facute de mama, dar asa ceva nu mai exista in tot universul)

friptura – nu prea sunt mare fan. si cum peste tot vine cu cartofi prajiti din aia inghetatii….asa incat la capitolul friptura nu stiu ce sa trec. o sa trec tot caru cu bere ca au o vaca argentiniana tare buna. (nu prea inteleg eu ce si cum e cu vaca asta, ca patriotul din mine cere vaca romaneasca…dar aia nu ne place. asa incat raman cu aia adusa cu avionul -macar la business class, ca la cat costa…)

paste carbonara – cele mai bune pe care am avut eu placerea sa le incerc erau la trattoria de la ateneu. (nu ma prea omor cu pastele, dar am zis sa incerc…si am mai incercat de atunci si prin alte locuri, dar am zis ca o ma pastrez totusi pentru ei)

pizza –  pizza in general mananc acasa. si cred ca am comandat de la jumate din bucuresti (nu sunt mare fan, dar altii sunt, asa ca…). si cea mai buna e aia de la presto. sau cel putin asa imi zic mie papilele mele gustative. la aia de la jerry’s imi place ca are malai pe blat, dar atat. in rest mi se pare odioasa.

sandvisuri – alea de la gregory’s. bune si poti sa le mai asezonezi tu cu cate ceva (nu ma gandesc cum sunt facute si de unde sunt aduse ingredientele ca imi trece placerea)

placinta cu branza – cea mai buna e clar aia de la zamfir. merge si aia cu mere, dar aia cu branza…o placere

si ca tot am ajuns la dulciuri…french bakery. orice. au aia niste deserturi ca imi vine cateodata sa ma mut la ei in bucatarie si sa ling cratitile. chiar, nu o fi si asta vreo slujba? sa ma interesez, ca poate o reconversie profesioanala nu mi-ar strica. la chocolat oricand as infuleca niste bezele. sunt mari ele, dar cred ca as putea sa bag vreo trei asa, fara probleme. si crema de zahar ars e minunata. aia sigur pot sa mananc cel putin opt, ca tare mici sunt. mici, da’ bune. inghetata cea mai buna (si mai mare) se gaseste la ruby tuesday. cred ca e tot de la betty ice (sa le dea cel de sus sanatate si sa faca muuulta inghetata). dar faza marfa e ca iti aduc o halba plina…de inghetata. asa am inceput sa vad si eu rostul halbelor. tortul de ciocolata (la mine daca tortul sau prajiturile nu au ciocolata sunt facute pentru a fi admirate …vizual). parca a fost ala de la caru cu bere. dar nu as baga mana in foc. oricum, cred ca e cazul sa mai incerc cateva. cheese cake bun la french bakery (dar ce nu e bun acolo??? in afara de supa de ceapa evident) si la snack attack. o fi el de fast food, dar e tare bun.

si cam asta e tot ce imi vine in cap. si inca nu stiu unde sa ies si sa mananc. decizii, decizii, decizii…greu de tot. eh, mai am pana diseara si poate ma loveste inspiratia. si poate si foamea. si sa vezi atunci inspiratie pe capul meu!

oh well, anyway…pofta buna la toata lumea!

gentile pentru barbati…

aseara, in lipsa de ocupatie si chef sa imi gasesc vreo ocupatie, am zis sa ma uit la televizor. ca nu degeaba platesc un milo pe luna si mi l-am pus in fata patului. zis si facut. dar din cele muulte canale (cred ca am unu si din korea…asa cum mi-am dorit intotdeauna), evident ca nu ai la ce sa te uiti. sau nu am gasit eu. si normal, am inceput sa ma plimb cu telecomanda (pe canale, nu prin casa, ca dupa cum ziceam nu aveam chef sa fac nimic). si tot zapp-and eu asa, ce sa vezi…fashion tv. si era nu stiu ce prezentare de nu stiu unde a nu stiu cui.

dar ma rog…si timp de cele cateva secunde cat am ramas eu pe fashion, ce sa vezi. pe langa niste haine relativ normale…niste genti gigantice. erau mai mari decat cele mai mari genti de femei pe care le-am vazut eu (nu cred ca am vazut prea multe, dar totusi).  nu se tineau pe umar ( ca nu cred ca aveai cum), ci in mana. ma rog, fiecare cum prefera. dar ce nu inteleg eu este: ce naiba poti sa cari intr-o asemenea geanta?

recunosc, si eu am o geanta. gen geanta de postas. dar mai mica. si pana acum ceva vreme umblam cu ghiozdanul. la care am renuntat ca era prea mare. si asta e destul de mare, dar nu pot sa umblu cu toate in buzunar. mai ales ca urasc sa umblu cu chestii in buzunar. adica eu in geanta mea am portofelul, cheile, tigari, doua brichete (sau niciuna-dupa caz), ipodul, reader-ul, servetele, o solutie din aia de curatat mainile pe care nu am folosit-o niciodata, ochelarii de soare (cand imi aduc aminte) si cred ca cam atata. dar intr-o geanta din aia cum am vazut eu la tv….cred ca poti sa iti cari si cainele – daca nu e saint bernard. sau poate schimburi? dar cine naiba umbla cu schimburi dupa el? (ma rog, la femei am vazut ca se poarta…dar ce e intr-o geanta de femei…nu cred ca stiu nici macar ele). laptopul? e destul de greu de carat in mana. mie si in spate imi e greu (bine, ala de la birou care e un mastodont, dar cica e destept). agende? banuiesc ca cu un smartphone rezolvi mult mai multe si mai usor. altceva? nu imi trece prin cap. poate ganterele pentru unu care e pasionat de ele? naiba stie!

oricum, in mod clar, atunci cand voi pleca peste mari si tari, clar imi iau o geanta din aia. ca doar nu poate nimeni sa o puna la bagaj de mana si cu ocazia asta imi dublez spatiul de depozitare:P.

nunta la romani

in weekend am fost la o nunta. in general ma eschivez cum pot, ma dau lovit,ranit,etc. si nu ma duc la nunti. dar la asta nu am putut sa aplic tactica regulamentara si m-am dus. mai era si undeva la naiba in praznic, dar daca trebuie… oricum, nu mi-a parut prea rau ca am fost. ei doi erau niste frumosi si foarte potriviti unul pentru celalalt. deci se poate:P

dar revenind la nunta. obiceiul in sine e ok. (mai ales pentru fete cand le zice popa in biserica sa isi asculte barbatul si sa se supuna lui:P. as vrea sa vad si eu una care sa  nu sara in sus doi metri daca as zice eu asa ceva…dar daca zice popa…atunci e voie…chiar daca dupa vedem noi ce si cum si care cui se supune).

dar ce nu inteleg eu este darul. de ce trebuie sa te duci la nunta cu dar? si mai ales de ce cu bani? mi se pare ok, ca la inceput de drum si alte bla-bla-uri de gen, sa le faci un cadou tinerilor insuratei (care este tineri…care nu…sa le zicem asa oricum). dar bani? de ce bani? nunta asta incepe sa semene cu o afacere. si intr-o afacere daca dau ceva, astept sa si primesc. iar la nunta…in afara de mancare…va multumim ca ati venit si va asteptam si la urmatoarea. cat despre mancare, nu simt nevoia sa mananc in compania a muulti straini care sa nu ma intereseze nici macar cat plopul de vis-a-vis.

si inca un obicei tipic romanesc. invitam toate neamurile, toti fostii colegi, prieteni, amici, tot satul! ce treaba am eu cu nu stiu ce matusa sau unchi de la mama naibii din praznic? ca a fost mama la nunta lu’ verisoara de rangul al nspelea? pai cine a pus-o? si acum de ce sa vina si ea incoace? si chestia care ma termina: pai daca a fost ea la noi, tre sa mergem si noi la ea. adica ceva de genul, pai daca ea a cotizat la noi, tre si noi la ea. ca asa e frumos…

eu cand m-as insura (odata, vreodata, cand va fi si nu se va povesti) nu as vrea sa fie cu mine decat oameni de care chiar sa imi pese.  nu as vrea toata gloata de neamuri pe care nici macar nu le cunosc, fosti prieteni cu care nu am mai vorbit de cand prima cifra a anului era 1, obligatii si alte prostii de astea. daca nu ai bani nu faci nunta mare. daca ai si esti zgarcit, iar, stai acasa si serbezi la televizor. iar daca ai si nu esti zgarcit si chiar vrei toata comuna la tine in batatura…apoi, asta e alta problema:P.

dar banuiesc ca asta e inca o trasatura a neamului romanesc. una pe care (ca multe altele) nu o sa pot niciodata sa mi-o explic. si probabil ca nici nu voi mai incerca, ci imi voi aplica in continuare tactica defensiva si voi sta acasa cu persoane care chiar imi plac.